>Episodul 1<
Este prima zi de scoala la liceul Ereseli. Dupa obisnuitul discurs al directoarei, elevi intra in sala de clasa. In clasa a-IX-a D elevi se aseaza in banci si fac cunostinta uni cu alti. O singura eleva, care se mutase recent in oras cu tatal ei cel vitreg dupa ce mama acesteia murise, se aseza retrasa intr-o banca din spate si se scufunda in ganduri uitandu-se pe fereastra.
Rina: Buna! S-a intamplat ceva? Pari trista.
Sara: Buna! Nu, nu s-a intamplat nimic. Cred ca m-am lasat prinsa de frumusetile orasului.
Rina: Apropo! Eu sunt Rina Saiame.
Sara: Sara Miniloki. Incantata.
Atunci se auzi sunetul clopotelului care anunta sfarsitul pauzei.
Rina: Off! S-a sunat. Ma voi duce in banca inainte sa vina diriga! Nu vreau sa fac o inpresie
proasta din prima ora! Vorbim dupa ore, bine?
Sara: Bine.
Si dupa ce pleca Rina, Sara se scufunda mai adanc in gandurile sale.
Dupa 3 ore cu diriginta, doua cu profesoara de engleza care vorbea in engleza tot ce zicea si apoi traducea in japoneza si una de fizica cu profa care vorbi numai despre ea Sara isi strange cartile si cand a vrut sa iasa pe usa cineva o striga.
Rina: Sara! Asteapta putin!
Sara: Rina! Scuze ca am uitat dar cu orele astea abea mai gandesc!
Rina (razand): Nu-I nimic. Apropo, as vrea sa-ti prezint pe cineva. Ele sunt Alexia, Ely si
Sasame. Ne cunoastem din generala.
Ely: Buna. Eu sunt Ely Norasi. Ma bucur sa te cunosc.
Alexia: Alexia Moneri. Te rog sa nu-mi spui Alex, Alexutza, Alexica sau alte porecle stupide,
urasc asta!
Sara (razand): Bine!
Sasame: Sasame Viron. Dar toata lumea imi zice Sasy. (si scoase limba la Alexia)
Sara (inrosinduse):Ma bucur sa va cunosc pe toate.
Atunci fetele sa rada apoi au plecat spre casa.
Pe drum:
Ely: Deci Sara, ce vant te adduce prin Tokyo?
Sara: Tatal meu a primit o slujba noua in oras si a decis san e mutam.
Sasy: Si mama ta?
Sara: Mama mea a murit cand aveam 5 ani.
Sasy: Imi pare rau. Nu am vrut sa te intristez…
Sara(razand ironic): Nu-i nimic. Deja m-am obijnuit cu idea.
Si asa au continuat pana dar pentru Sara, bucuria se termina de indata ce intra pe usa casei si il auzi pe tatal ei care incepu sa tipe la ea.
Utaka: Sara! Treci imediat aici!
Sara se duse repede dar cand ajunse langa el acesta o lua de brat si ii dadu o palma peste fata. Fata cazu pe jos si incepu sa planga.
Utaka:De ce ai intarziat atata? Crezi ca voi face eu de mancare si curat?
Sara: Imi pare rau. A fost prima zi de scoala si mi-am facut niste prieteni noi si…
Utaka: Taci din gura! Nu prieteni iti dau de mancare, ai inteles!
Sara se ridica de jos si fugi pe scari si se incuie in camera sa unde isi sterse lacrimile si isi pansa rana de la mana apoi isi lua o carte din raftul bibloteci ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.
Dupa ce citi vro cinci pagini Sara ridica capul si incepu sa vorbeasca singura:
“De ce mama? de ce ai plecat? Mie atat de dor de tine! De ce m-ai parasit?”
Si incepu din nou sa planga. Lacrimile ei cazura pe pagiile carti si literele incepura sa se amestece pana formara un mesaj.
Scria...
<Va urma>
Deci va place?
Vreau pareri pls, pls, pls